cu Branka Stipancić – 27 iunie 2019 / h 07:57
Mladen Stilinović, celebrul artist croat, nu a avut niciodată un studio. Acesta a fost principalul motiv pentru care el a organizat aproximativ douăsprezece expoziții între 2003 și 2010 în apartmentul unde locuia cu soția lui, Branka Stipancić. Stilinović a început să își expună lucrările în spațiul domestic în 1978, când a făcut expoziția Registrul Operei Mele 1970–1978. Și-a atârnat lucrările în camere și pe hol și și-a proiectat filmele pentru a arăta publicului ceea ce crease până atunci. Stipancić a avut amabilitatea să îmi spună mai multe despre aceste expoziții de acasă, răspunzându-mi la intrebarile despre acea perioadă a vieții lor.
Jean-Lorin Sterian: Cine erau publicul expozițiilor de acasă?
Branka Stipancić: Prietenii noștri. Cei mai mulți erau artiști și curatori.
J-L S: Cine se ocupa de invitarea lor?
BS: Mladen și cu mine. De obicei, invitam cam de 40 de oameni și, în următoarele șase luni, oricine putea vizita expoziția făcându-și o programare. Iar, apoi, urma o nouă expoziție.
Mladen Stilinović și Branka Stipančić
J-L S: Au venit și persoane pe care nu le cunoșteai?
BS: Foarte rar.
”De obicei, invitam cam 40 de oameni și, în următoarele șase luni, oricine putea vizita expoziția făcându-și o programare. Ia,r apoi, urma o nouă expoziție.”
J-L S: Între vernisaje casa rămânea deschisă?
BS: Da, oricine dorea să vadă lucrările era binevenit.
Mladen Stilinović
Mladen Lučić, Branka Stipančić și Stilinović, Studio GSU, Zagreb, 1984
J-L S: Dată fiind notorietatea lui Mladen, s-au publicat articole în presă?
BS: Nu. Odată, am scris un articol despre una dintre expoziții, pentru HTV: un spectacol pentru cultură numit Transfer.
J-L S: Se ajungea uneori la un fel de seară mondenă (ca în apartamentul lui Ilya Kabakov, unde veneau până și comuniști de rang înalt)? Era socializarea unul dintre scopuri?
BS: Nu.
Conversație cu Freud, 1982
J-L S: Care ar fi diferența între vizita unor prieteni și prezența acelorași oameni la vernisajul de acasă?
BS: Acasă era mult mai intim. Mai era și mâncare bună și băutură, întotdeauna.
Mladen Stilinović, Autoportraits 1973
J-L S: Ai participat la evenimente similare ținute în casele altor artiști?
BS: Nu.
J-L S: Care sunt neajunsurile transformării spațiului privat într-unul public, fie și temporar?
BS: Nu ne păsa. Era ca o petrecere.
Mladen Stilinović, Stipa 1972
J-L S: Unele dintre evenimente durau mai mult decât ai fi vrut?
BS: Da, uneori.
”Acasă era mult mai intim. Mai era și mâncare bună și băutură, întotdeauna.”
J-L S: Ai simțit vreodată aceste evenimente ca pe o invadare a spațiului privat?
BS: Nu.
Mladen Stilinović: Fotografii, vizionare de instalație în atelierul artistului, Zagreb, 2005
J-L S: După o expoziție acasă la tine, ți-ai privit casa într-un mod diferit?
BS: Nu. Mladen ținea expozițiile în camera lui, care era atelierul lui. Camera era întotdeauna plină cu lucrări de artă.
Fotografii, Registru de Lucrări: 1970-1978, vizionare de instalație acasă la artist,
Zagreb, 1978
J-L S: Ce schimbări în plan personal au adus aceste expoziții?
BS: Mladen făcea aceste expoziții în primul rând pentru el însuși, pentru a vedea ceea ce realizase. Apoi, îi plăcea să vorbească cu ceilalți despre lucrările lui.
J-L S: Care este cea mai puternică amintire legată de ele?
BS: O atmosferă foarte caldă și prietenoasă. Ne plăceau foarte mult prietenii și ne simțeam extraordinar când vorbeam cu ei despre artă.Branka Stipankic este istoric. Ea a fost curator la Galeria de Artă Contemporană (azi, Muzeul de Artă Contemporană, MSU) și în ultimii douăzeci de ani face curatoriat independent. Când nu pregătește expoziții, ea scrie, editează și publică.
