O putem imagina ca pe un curent pe care putem naviga softly, învățând cum să ne organizăm corpul în așa fel încât căderea să devină un dans; în așa fel încât avântul ei să ne propulseze într-o mișcare spiralată spre sol; în așa fel încât aterizarea să nu fie o destinație, ci o trambulină spre continuarea mișcării.